CONSILIUL LEGISLATIV

Aviz nr. 271 / 2015

Dosar nr. 192 / 2015

AVIZ

referitor la propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici

Analizând propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, transmisă de Secretarul General al Senatului cu adresa nr.B43 din 24.02.2015,

CONSILIUL  LEGISLATIV

În temeiul art.2 alin.(1) lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată şi art.46(2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ,

Avizează favorabil propunerea legislativă, cu următoarele observaţii şi propuneri :

1. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea  şi completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul întăririi respectării principiilor egalităţii de şanse, nediscriminării şi echităţii între funcţionarii publici.

Propunerea legislativă se încadrează în categoria legilor organice, fiind incidente prevederile art.73 alin.(3) lit.j) din Constituţia României, republicată, iar în aplicarea dispoziţiilor art.75 alin.(1) din Legea fundamentală, prima Cameră sesizată este Senatul.

2. Referitor la norma propusă pentru art.86 alin.(2) semnalăm că, în forma actuală, aceasta a făcut obiectul mai multor excepţii de neconstituţionalitate.

Exemplificative, în acest sens, sunt Decizia nr.1.553 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.95 din 7 februarie 2012, sau Decizia nr.1.593 din 13 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.58 din 24 ianuarie 2012 sau Decizia nr.62 din 21 februarie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.199 din 9 aprilie 2013 prin care Curtea a analizat constituţionalitatea dispoziţiilor art.86 alin.(2) şi ale art.94 alin.(1) lit.m) din Legea nr.188/1999, prin raportare la prevederile art.54 lit.h) din aceeaşi lege.

Cu privire la pretinsa discriminare creată datorită aplicării unui tratament juridic diferit funcţionarilor publici faţă de celelalte categorii de funcţionari sub aspectul suspendării raportului de serviciu, Curtea a statuat, prin deciziile menţionate, că „măsura suspendării din funcţie se aplică tuturor funcţionarilor publici aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, şi anume în cazul în care s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea uneia dintre infracţiunile contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie, care i-ar face incompatibili cu exercitarea funcţiei publice”, astfel că nu a putut fi reţinută critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art.4 alin.(2) şi a art.16 alin.(1) din Constituţie. Curtea a mai reţinut, de asemenea că „sancţiunea administrativă a suspendării funcţionarului public din funcţia publică pe care acesta o deţine, în cazul în care s-a dispus trimiterea sa în judecată, are ca finalitate protejarea autorităţii sau a instituţiei publice faţă de pericolul continuării activităţii licite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale săvârşite de către funcţionarul public”.

Faţă de cele de mai sus şi având în vedere finalitatea normei în forma actuală, astfel cum a fost reţinută în deciziile Curţii Constituţionale, sugerăm renunţarea la modificarea propusă.

3. În ce priveşte propunerea de completare a art.95 alin.(1) cu un nou caz de suspendare a raporturilor de serviciu, respectiv pentru formare profesională pe o perioadă de cel mult 4 ani, semnalăm că,  perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici face obiectul Secţiunii a 3-a a Capitolului V din Legea nr.188/1999.

În acest sens precizăm că, potrivit art.51 alin.(2) din Legea nr.188/1999, pe perioada în care funcţionarii publici urmează forme de perfecţionare profesională, beneficiază de drepturile salariale cuvenite în situaţia în care acestea sunt organizate la iniţiativa ori în interesul autorităţii sau instituţiei publice sau urmate la iniţiativa funcţionarului public, cu acordul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice.

Or, în cazul suspendării raportului de serviciu, obligaţia autorităţii sau instituţiei publice este numai aceea de a rezerva postul aferent funcţiei publice.

Faţă de cele de mai sus, rezultă că suspendarea raportului de serviciu, precum şi perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici sunt instituţii diferite cu reglementare distinctă.

Precizăm că, în cazul în care se doreşte o suspendare a raportului de serviciu, eventual chiar şi pentru formare profesională, aceasta se poate face în condiţiile art.95 alin.(2) din Legea nr.188/1999 potrivit cărora raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a funcţionarului public, pentru un interes personal legitim pe o perioadă cuprinsă între o lună şi 6 luni fără ca perioadele cumulate de suspendare să depăşească 3 ani în cariera funcţionarului public sau prin modificarea acestei norme.

4. Cu privire la propunerea de introducere a 3 noi alineate la art.100, precizăm că, normele având în vedere numai persoanele care ocupă funcţii publice de conducere sunt discriminatorii, deoarece  creează un tratament diferit faţă de celelalte categorii de funcţionari publici.

Pe de altă parte menţionăm că art.104 din Legea nr.188/1999 stabileşte modalităţile de redistribuire a funcţionarilor publici prin norme de natura celor ce se doreşte a fi introduse la art.100.

În consecinţă, având în vedere legătura tematică cu dispoziţiile sus-menţionate sugerăm ca intervenţia legislativă să fie făcută asupra art.104.

5. Sub rezerva observaţiilor de mai sus, la forma actuală formulăm şi următoarele observaţii de tehnică legislativă:

a) pentru respectarea exigenţelor normelor de tehnică legislativă, articolul proiectului trebuie identificat prin sintagma „Articol unic”, iar la partea introductivă a acestuia sintagma „data de” se va elimina.

b) în acord cu normele de tehnică legislativă, intervenţiile propuse vor fi identificate cu cifre arabe subsumate articolului unic,  urmând ca părţile dispozitive ale pct.1 - 5 să aibă următoarea formulare:

„1. La articolul 65 alineatul (2), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:”;

„2. Alineatul (2) al articolului 86 se modifică şi va avea următorul cuprins:”

„3. La articolul 95 alineatul (1), după litera e) se introduce o nouă literă, lit.f), cu următorul cuprins:”;

„4. După alineatul (2) al articolului 98 se introduce un nou alineat, alin. (3), cu următorul cuprins”;

„5. După alineatul (5) al articolului 100 se introduc trei noi alineate, alin.(6)-(8), cu următorul cuprins”.

PREŞEDINTE

dr. Dragoş  ILIESCU

Bucureşti

Nr.